noi ne țineam

unul pe altul în brațe

să nu ne dezlege nimeni iubirea

nu ne doream nimic altceva

eram împliniți ca două întrebări

ce aflaseră adevărul

despre veșnicie:

un fruct cules

de buzele noastre flămânde

în livada sărutului

și-n tot acest timp

ne priveam umbrele

îmbarcându-se pe umbra unui nor

pe corabia pregătită să plece

spre îndepărtatele zări

știam, știam

că secera lunii

nu va mai tăia niciodată

vârful viselor noastre