iar peste profilul ei delicat de vlăstar nobil
cădea o apă de voaluri cu pepite de aur
ape dulci îi lăsaseră
toate aceste vieți și iarăși vieți

cât de mult am admirat demult frumusețea
dar nu doar femeile

o oglindă tristă mă privea neputincioasă, grasă, moale
lovită de cutremurul din Fiji odinioară
printre resturi mărunte de la un vechi supercontinent
luna ne făcea cu ochiul, era șmecheră

o trenă de iluzii
de valuri tsunami și ruji de primăvară
aliaje ieftine și instabile de politică și geologie
radioactivitate poetică pe internet
dar eu privesc fix în ochii verzi, reflectorizanți, ai pisicii
câți faguri de lumină, doamne, câți faguri dulci

undeva cineva scrie o simfonie
câte ape dulci cad peste viori mă gândesc
femeie, ești disparată, spune un glas
cu botul înfricoșător al unei corăbii lungi a vikingilor