surprinzător cum el apare
apare și ea
niciun atelier nu desparte nepoezie de poezie
totul curge
chiar și regretele
observațiile
sfaturile au licăriri blagiene
simt un fâșâit în pagină
nu cred în fantome
totuși cineva șterge ceea ce scriu
se umple de autocunoaștere
irigă spațiul cu saliva proprie
suge degetul mijlociu
scuipă spre a lipi sinele
de cuvintele mele transparente
cât de important să fii
eu nu fac promisiuni
nu lovesc din inimă
un portativ avem toți
numai că nu orice înseamnă simfonie

el merge după mirosul ei
chiar dacă dă în gropi