Ascult greieri printr-o fereastră fără plasă
și-o vuire slabă — chemare
de-a surda a nopții celor doi orți,
a artei foarte departe, printr-o pajiște
la poartă stă singur afar-un cabanier
poreclit Comunistu Che, vorbește mult,
aproape în versuri sub vârful Coziei
cu trei capre negre ce-l mai vizitează
să fie dezmierdate de-un glas cunoscut,...
să ronțăie niște morcovi și iarbă cosită

A tăcut lumea văilor, dealurilor, câmpiei
la ora trei noaptea
de mult și stațiunile Oltului au ațipit,
s-au stins ochii străjeri din toată țara,
poeților mâinile li s-au afundat în somnul
mai mult sau mai puțin intermitent, vrăjit,
agitat, insomnia nu-și face de cap vara
în cazul de față
decât cu mine —
îmi acordă o nedorită mortificare,
batjocorire în cuvinte a naturii umane, eșec
cu "premiul" neesențial nocturn
neodihna
sau depășirea
inspirării printr-o expirare totală, arhisuficientă totuși
pentru un zbor negru înspre
Acheron la barca lui Caron

Nu capăt al zbuciumului,
nu deplasare la astre, nu reapariție voce,
nu acceptare a oricărui abuz al imaginației,
doar o luciditate rea ca-n
dialogurile, legendele lui Lucian
de Samosata,
satiricul grec spre excelență
responsabilul de serviciu după Zalmoxe
cu săgetarea precisă
a întregii firi supraumane,
Olimp

După harța cu zeii corupți,
în prezentul mai macabru simt doar un marasm
existențial de nedepășit
într-un coșmar crunt,
dezobișnuire a oamenilor să creadă
în cuvinte și imagini provenite din infra
realul de la cotitura de drumuri interioare,
galerele viețuirii spre extaz totuși există,
ne antrenează underground toți mușchii creierului, dar nu mai e voința lui Orpheu
de-a cânta să învie spiritul lumii dispărute