agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-21 | |
citești poeme splendide și plângi
umbrit de aripile neputinței de a struni la fel de imberb și calm cuvinte ce ascund în ele deopotrivă furia ce a spulberat hiroshima și nagasaki și amețitoarea splendoare a unor lumi de o frumusețe incandescentă precum au făcut-o Păpușarul Domestic sau Ayatollahul din Vest ai încercat cu greu să răzbați mări austere măcinat de spectrul otrăvirii valul prea chimic te-a copleșit și n-ai mai reușit să ajungi pe țărmuri septentrionice de unde prințesa varegă încă trimite semnale prea încifrate și pentru o lume supratehnologizată un animal celebru te-a lăsat la fel de rece ca o anacondă superbă dormind sictirită dincolo de geamul fragil al terariului toate celelalte peripluri în care ai încercat fără jenă să furi din lumina Maestrului care a îmblânzit curcubeul sau să imiți straniile sunete ale cântecelor menestrelilor care au pustiit inimile începutului unui mileniu pe cât de fertil, pe atât de tumultuos te-ai rătăcit pe drumul către un Samarkand nemaivăzut al minții ca o cămilă abandonată în deșert purtând în spate saci cu giuvaeruri sortite unei veșnice străluciri doar sub necruțătorul soare al zădărniciei ce-ai mai scormonit prin diamantele și lăturile de mult uitate în căutarea unei salvări amețitoare din balansul necruțător al mediocrității nu știai că lucrurile altădată noi capătă mirosul greu de suportat al desuetudinii și perimării după ce toată lumea le-a siluit? ce-ai mai plecat timpanul la colportări reci și asmuțiri colerice aruncate de Patriarhii mileniali ai splendidei arte a deghizării prin vorbe ai amușinat miresme cândva divine și proaspete de trandafir, de coapse și de fruct exotic dimpreună cu damfurile infernale de borhot aterizate la doar câteva verste de „acel decembrie roșu și fals eliberator” fără vreun folos pentru că să alergi pe câmpul alb, laolaltă cu oile negre e o îndeletnicire ce nu se lasă stăpânită de falși profeți care-și strigă faptele întru mântuire în lumi nepalpabile, prin care umblă troli și hateri, ascunși îndărătul unor false ferestre prin care evadarea este posibilă, dar întotdeauna rece și falsă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate