Să schimbi mult decorul, la sfârșitul anilor '80,
să te simți micul pescar, printre cei mari,
încătușat în alt timp, alături de văr-tu
Mihai Micu (exact așa îl cheamă și astăzi,
e cofondator al clubului Farul Forever),
tu, Dadu, nu ai aprobat scandările tâmpite
ale suporterilor români pe orice stadion
"pe mama lor" — e doar în joc onoarea tuturor,
nu ai scris niciodată nici pe oglindă,
pe faianță prin toalete publice măscări,
nici pe vreo mobilă cu praf
deschisă pe la rude, pe firnirul unui scrin
printr-un pod, în comuna Cocu din Argeș,
pe lada dintr-un beci, când bunicul îți zicea
"Hai, Dadu, coboară cu mine-n pivniță,
trebuie să luăm un juvelnic",
pentru că pe-o perioadă lăsai cititul
din "O mie și una de nopți" — nu-ți trebuia
o escapadă cu tataie Niculaie, tata Jan,
unchii Jan și Costică, vărul Mihai

Porniți de-cu-noapte, îl luați pe Costică,
se-nghesuie apoi vărul Mihai, cu mașina
unchiului Jan este întâlnirea pe la Canal,
apoi ajungeți la un lac cu barieră,
tataie Niculaie a fost de mult președinte al
asociației pescarilor și vânătorilor
din regiunea Dobrogea, are permis de pescar,
îl știe un paznic mai în vârstă, ne așezăm
pe jos ori pe câte
un scaun pliabil, cu șepcile pe ochi

Într-un loc de pe mal aruncăm juvelnicul
în apă, lansetele, undițele vibrează, se tot ridică,
se-așează metodic, s-aștepte șalăii, carașii,
ar fi minunat să prindem cleni, avați,
dar mai apar plătici, roșioară, un șarpe
de apă ca un gând mai întortocheat —
se sperie când ne zărește și se scufundă,
până seara punem pe la casele noastre
de saramură