agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-25 | |
Balsam, dinspre valea cea albă, ca să îmi spele iubirea
trupul tău foarte alb gângurind în cuvinte, în trupul meu, și încă mai tremur suntem doi bebeluși punându-și mâinile să se joace tu și eu, încă foarte tineri, cine râde, cu rânduri de lacrimi, la mine, în palmă James e și cântă la pian... dragă chitarist vintage, îți zic, îl simt, încă prea înalt, peste degetele mele întinse pe clapă mâna stângă, pe cea stângă la fel cu mâinile drepte și exact mâna ta dreaptă exact și milimetric peste mâna ta/mea dreaptă a ta e mai mare e mai... și cred că sunt scoici și inele, în ea; și-un pește se zbate, în mine, prin trunchi, caută țărmul și nu știu ce caută barcă și undițe încă să o iau cu mărgeanul și peștele în exact alte direcții dar nu mă ating de el, căci e un pește simpatic, de la mine din trunche ce-ar fi să ne creștem, în Iulie sau în August bebeluș!, îți cresc piciorușele, de fapt, mult, azi, iar capul îți este mai mare de la prea multă gândire; un fel de scutec comun sunt cei 1000 de ani de viitor război sexual care nu se mai termină, între noi; pesemne, la șapte sau, poate, la opt ani, te-am recunoscut avem, de fapt, același cordon ombilical, care ne leagă și nu ne mai lasă, parcă, în pace... decât dacă ne încâlcim, în el, ca într-o șură cu rândunele și iederă întinsă pe paie ce naiba caută iedera întinsă, în șură, pe paie, e fânul cosit iar sus se văd toate stelele cu bine printre bârnele ca din lemn lăcuit, căci sunt scumpe unde naiba să ne lăsăm toate acoperișurile din locul acesta să mâncăm zloți și carne, din noi în Noiembrie; eu, tu, noi, ambră, noi suntem ambră, Alfa și Omega se bat, în zadar, ca să ne despartă cu Biblii, la ambele capete de catapeteasmă nu se agață, azi, nimeni, pentru că au fugit păsările la fel oamenii, corăbieri geloși către infinit... nu le dau stelele din pădurea parfumurilor de stânjenel gri și sălbatic pardon, nu se văd, sabotul prea galben să nu calce peste mușchi și licheni, în rest o singură direcție înainte, deasupra, printre copaci, o singură steluță alb-albastră care conduce blitzuri surprinzătoare visează pentru că se aseamănă cu o albăstrea sclipicioasă luați niște stele din alte părți, dar sunt mai scurte și mai bombăne soarele trist mult pe la capete nesfârșite de religie luându-se Cântarea Cântărilor numai tristului Solomon vânare reîncarnare, unul în altul, pe frânghii călcând și pe moarte poate, în care te caut. să mă ajute Fata din apă cu părul ei lung, ce seduce să plec, de aici, mai departe ai fire de aur, în mână, și ele nu îmi spun prea mult niciodată nici cufere închise, cu cenușă pe ele însă, îmi sunt ochii mei cenușii să nu mă strige din urmă o mână peste altă mână, ce minte alerg mîțele nu sunt niciodată niște făpturi drepte. https://www.youtube.com/watch?v=uhP1Es8qISE
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate