tăcere! taina nu-i să fie spusă
nici ochii nu-s făcuţi să o culeagă...
de mă anin de poala-ţi lungă, dragă
intrând îs ca-n divinităţii husă.
străbat cu tine liniştea întreagă,
enigma fără vorbe e adusă
misteru-n leneşă orbire-i pus să
atingă nemurirea dintr-o fragă.
şi multe dude doar şopteam privirii
cu veci spre tălmăcire în auz
şi strigătului dulci împotriviri i-i.
în toamnă beau de vie vis confuz
şi mult e dat spre pace a ivirii
mâncând o mămăligă, cucuruz