intru în camera ta cu pereții acoperiți de notițe
cărți ale poeților lumii în neorânduială
așteaptă sfârșitul lecturii

suntem departe de ideea de sfințenie
totuși răul nu judecă cu aceeași măsură

în prima parte a vieții am risipit lucruri
ca într-o povestire din evul mediu când ciuma umbla
pe străzi
și niciun pictor nu-i înțelegea zâmbetul

dincolo de focurile înalte
ce-i înnobilau simplitatea
am văzut gropari
veseli
cu mâinile roșii
pământul în prezența lor scotea sunete calde
vrăbii sfinte
toate generau un câmp de forță ce afecta atmosfera
în sensul că cerul părea mai aproape decât orice amintire de a mea
cu dumnezeu

următoare parte a vieții are un discurs
indecent
trecem peste orice obstacol moral ce ne-ar putea dejuca planurile
noi
singuri
într-un eden imaginat de politicienii lumii
fără combustibil fosili
fără niciun regret față de prezentul
acid
pentru el ne-am reconstruit trecutul
între coperțile bibliei cu care îngerul zboară
în cerul
cu referiri la tăcere

sfârșitului tragic nu-i vine să tragă la sorți piatra filozofală
doar va preface în aur
tot ceea ce gândesc despre tine
așa cum adevărul pe care îl simți va ști să rescrie istoria
pe care doar iubirea o va putea înțelege