tu, umbră,
tu, floare putrezită a trupului
tu, șarpe veninos
ce se târăște pe pietre
tu, înger fără nimic îngeresc
tu, cerber la poarta
dintre raiul viselor și iadul realității
tu, ancoră-nfiptă
între valuri mari de pământ
tu, oglindă obscură
ce-mi pândește cu lăcomie privirea
tu, pânză de păianjen
în care mi se zbate
fără zgomot, fără suspine
ultima lacrimă

azi, vreau să renasc
din ruina trecutului
azi vreau să țâșnesc ca o magmă
din gura tăcerilor mele
azi vreau să mă-nalț ca un poem
bătând din aripile neobosite
ale cuvintelor

tu, umbră
nu încerca să mă oprești!
ție îți las durerile
cele mai vii
ție îți las agonia
ție îți las groapa în care să-ți lingi
rănile pierderii mele!

o stea mă așteaptă
un trandafir de lumină
fără spini de întuneric...