agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 343 .



Nucul
poezie [ ]
din vol. în pregătire "Fântâna care-și bea singură apa"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SnowdonKing ]

2023-07-30  |     | 



bunicii ne-au învățat

să scuturăm nucul

"nu-i rupeți crengile,

mișcați-le cu blândețe", ne spuneau

"orice creangă ruptă e o durere,

o mângâiere în minus,

un rod care nu se mai naște"


nucile erau stelele noastre căzătoare

ce ne împlineau toate dorințele

cozonaci și tot felul de prăjituri delicioase

totodată erau testul nostru de forță

atunci când încercam

să le spargem în pumni

miezul lor semăna cu un creier

pesemne, nucul ne dăruia și nouă

un pic din înțelepciunea pământului


la un moment dat, a venit o furtună

turbată de prea multă căldură

și nucul nostru s-a rupt

a tras cu rădăcinile cât a putut de pământ

pentru a proteja pomii mai tineri

din fundul grădinii

dar ghilotina de aer a cerului negru

a căzut nemiloasă

pentru prima și ultima oară

am văzut seva nucului, sângele lui

cum curgea în zadar

fără să mai hrănească crengile, frunzele

nucile verzi parcă erau niște copii

care plângeau după sânii mamelor

rămași dintr-odată fără lapte

plângeau și verdele fin și lucios al obrajilor

se înnegrea, se tot înnegrea


am tăiat trunchiul și crengile doborâte

cu drujba, apoi cu toporul

am fi vrut să mai așteptăm

să nu aducem o durere în plus

lemnului ce părea încă viu

dar bunicii spuneau

"lemnul ud se crapă mai ușor"

așadar, ne-am făcut treaba până la capăt

moartea nucului urma să ne dăruiască

încă multă căldură


în fundul grădinii a rămas totuși un ciot

pe el ne-am așezat cu toții, pe rând

admirând dealurile verzi

grădinile altor oameni, apusul

din ciot au încercat câteva ramuri să iasă

nu le-am lăsat, nucul n-ar mai fi fost

niciodată la fel

așa cum nici omul care cade la pat

nu mai este la fel

cu toate că-n visele și imaginația lui

încă mai călătorește

încă se mai cațără după fructe

încă mai aleargă

după iubiri ce-au plecat

din gara inimii

în gara de la capătul lumii


"toate lucrurile au un sfârșit", spuneau bunicii

apoi s-au dus și ei să scuture

nucul din ceruri

în unele nopți, noi ce fuseserăm odată copii

ne așezăm pe ciotul din fundul grădinii

și așteptăm să cadă

nucile de lumină


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!