Coperțile îmi torc de tine, mâine
Pe părul lung, trădează-mi salvamarii;
Fregate lungi și aur, calamarii
Ce mi s-au prins, cununi lângă-al meu câine.

Apoi, e dragostea-n păduri, untarii
Loviți lichenii, o gleznă pe-a poimâine;
Căci din lămpaș nu-mi cred, dacă-întâi ne
Ascundem prin Crăciun și-n globuri, arii.

Nimic nu e mai trist, ziar și zloată
Decât un fulg prelins, din ochi trădați;
Nimic te-întoarcă la ce-ai fost odată

Nici rozul trandafirilor spălați;
Ca o trădată încă preschimbată
Fecioară, ce mă schimb, sub cai strâmbați.