În orice om, un suflet se găsește,

Dar cel mai des, acesta-i ignorat;

În orice om, o rază strălucește,

Dar unii văd doar cerul înnorat.

În orice om, o poartă se deschide

Către o lume plină de minuni;

În orice om, un vis se sinucide,

Trăgând un suflet singur spre genuni.

În orice om, iubirea vrea iubire,

Dar, ce primește-n schimb, e un calvar;

În orice om, prea multă amăgire

Se strânge din speranța lui "măcar".

În orice om persistă amintirea

Acelui sentiment nemărginit;

În orice om se face răstignirea

Unui profet, de alții, nedorit.

În orice om rămâne o durere,

Un dar, un chin sau poate un blestem;

În orice om, un suflet cere, cere

Să renunțăm la verbul "nu putem".

În orice om există frenezia

Unui amor nebun, nestăpânit,

Iar în poeți rămâne poezia

Când tot amorul lumii a murit.