ce e obscen nu e pentru toată lumea la fel
amintirile mele-s neclare, obscure, de parcă nori
grei îmi dinamitează mintea și nobel nu e deloc mîndru
de ce a făcut

eu visez în loc să-mi amintesc, și poate și lucrul acesta poate fi obscen
visez un țănțar în care se amestecă sîngele nostru
în țînțar moscovit în care ni se amestecă amintirile

moscova nu crede în lacrimi, dar eu cred
și chiar dacă țînțarul din moscova
a venit să ne arate obscenitățile sale, să ne sugă sîngele
am fost pentru cîteva clipe împreună

poate și lacrimile sunt obscene
deșertul e făcut din fire de nisip, marea din picături
deșertăciunea e o mare de lacrimi pentru care nu s-a inventat
colac de salvare și nici salvamari

doar un țînțar moscovit, un anonim țînțar
care îți aduce un pic de sînge din femeia pe care o iubești
și dincolo de orice obscenitate
pui sîngele tău să facă dragoste cu sîngele ei

partidul e mulțumit, dumnezeu e mulțumit
un spectru corupt și războinic plutește deasupra europei
noi suntem în patul care ne-ar putea fi mormînt
sau catedrală, noi suntem în mijlocul istoriei

în mijlocul nebuniei e o oază de liniște unde putem sereni
să ne radem în cap și să ne punem cruciulițe în urechi
unde țînțarul moscovit nu mai e nici binefacere nici amenințare
nu mai amestecăm nici sîngele, nici amintirile vechi
acum mixăm cerurile, împărțim același pahar

în care s-a înecat țînțarul moscovit
și ce e obscen pentru toată lumea, pentru noi nu e, așa se spune
în dragoste și în război nu există reguli
nu penis captivus ci coșciugus captivus
amîndoi cu o moarte ca o mare de traversat.