peste visuri și vise
sub cuvinte nezise
luna rece și tristă
plânge-ncet în batistă
praf de stele împarte
să ne-aducă aproape
sus pe cer trista lună
ne e moașa bătrână

și de-o fi cum vrea luna
luna buna-nebuna
când împrăștie raze
incolore topaze
cu sidefuri ne ție
luna rece-argintie
să ne fie ea moașă
de prin ceruri rotașă

peste timpuri și vise
peste doruri nescrise
ne-a adus ea lumină
și o lacrimă lină
să adape culoare
de la cer, de la soare
să adape emoții
printre stelele nopții

și de-o fi cum vrea luna
luna buna-nebuna
să ne ție cununa
luna juna-străbuna