ÃŽn piept ne cresc biserici moi de aer
Şi de doi sfinţi oglinda ni-i icoană
Manole eu iar tu o dulce Ană
Zidirii pregătindu-te de vaiet.

Te voi clădi în sân de foaie plană
Să nu se năruie lumini ce-ncaier
Stiloul îţi va pune-n carne ştaier
Netencuitul alb îţi va fi hrană.

Hârtia se va umple de cuvinte
La sfada razelor şoptiri să am
Åži-atunci de-acolo te voi smulge-n minte.

Din scrumul gândului renaşte-Adam
Vei fi o Evă liberă, cuminte
Doar coastă vei mai cere-n vieţii hram.