ceață, contur neclar

primesc în dar cuvinte fără chip

cum florile fără corole

unde ești?

aici, oglinda captivă

în propriul vis

aici, fereastra acoperită

de iedera neputinței

aici, te caut ca orbul

printre amintirile

contondente

în timp ce umbra

ca o pisică

își freacă fața și trupul

de picioarele mele

ca niște rădăcini noduroase

în timp ce sângele

se zvârcolește

ca un șarpe în focul dragostei

iar inima bate ca un protest

înăbușit de rugină

în timp ce lacrima, ca un soldat

pleacă la războiul cu timpul

un drum fără întoarcere

un drum fără scrisori de adio

un ultim strigăt

în leagănul ierbii

unde ești?

între mine și TINE

fosta mea viață

ca o pată pe ochelari

încerc și încerc

să o șterg

cu catifeaua albastră

a cerului

dar mâinile

îmi sunt

mult prea scurte