Adam strigat-a-n coastă către Evă
De gât a greu c-atârnă Măru-n veacuri
Iar la urechea ta şopteam dulci fleacuri
Şi bând un spin deasupra rozei sevă.

Ne înveleam în liniştii bumbacuri
Iar Dumnezeu în duhuri ne prelevă
Căci către El am scris de slugă brevă
Din rugăciuni să ne coboare leacuri.

E rana de fiinţă vie-n chinuri
Şi cerem Tatălui răspuns patern
La taina care curge din divinuri.

Din osemânt spre-a fi a mea te cern
Şi toarnă-se amarul tot în vinuri
Din struguri zeama udă visul tern.