Am început s-ascult, am început să întreb,
din Pișcari sătmăreanca Maria Sima, născută
Lemnaru-n 1936, trecută Ácz Morika
în scriptele de ungurizare forțată, zice
intervievată de mine multe fapte adevărate
despre Ardealul pe timpul amiralului Horthy,
al ocupației pur ariene germane și în cel
al lui Stalin, că imediat realizez ce dramă
au suferit mai ales cei declarați ortodocși

Nu departe de Tășnadul din Satu Mare, în sat
la ea, Mórica din Pișcari, povestitoarea,
s-a născut într-o familie cu opt copii, ține
minte când au venit în 1943 unguri deodată,
au săltat pe toți membrii din cinci familii
de evrei, cu prăvălii, oameni cumsecade,
deodată i-au evacuat pentru totdeauna,
i-au urcat de parcă n-ar fi fost, i-au luat
în Satu Mare, i-au înghesuit după un timp,
garniturile Trenului Morții să-i ducă.. hăt,
prin lagare de concentrare, copii și adulți

Dintre ei nu s-a mai întors după 1945 unul,
adică o continuitate a lor a fost divizată
până la dispariția totală în sat la Pișcari,
degeaba le-au adus românii merinde, să aibă,
în speranța că-i vor revedea, nemții au scos
săpun din ei, prin crematorii, ei, germanii,
marii kaiseri ai uniunii "sfinte" de puteri
mondiale și astăzi, prin Ursule compromise,
printr-un cancelar implicat iarăși în război

Din clopotnița bisericii din Pișcari, nemții
au tras într-un eliberator în octombrie '44
cu uniforma noastră, "fără acte", au dat și
grenade în el, l-au făcut terci, nici astăzi
nu s-a putut stabili cine a fost, în țara sa
căzut la datorie, nu altundeva,
pe la Cotul Donului, în Caucaz, la Caspică,
i se țin periodic slujbe de pomenire
la mormântul botezat "eroului necunoscut",
abia poate înghiți ca fantomă cuvintele sale
din urmă, înainte de-a exploda, "Am învins",
că vin cei puternici din Vest și i le ard,
i le toacă mărunt debitate în 2023, nemții
nu au pierdut niciodată, prin austrieci iau
ce vor de la noi, ne desconsideră și acum

La Sătmar, alt mormânt e de erou necunoscut,
tot din octombrie 1944, după un pod Decebal,
la doi pași de podul liniei ferate, cu jerbe
pe digul din Nord al râului Someș — și pe el
nemții cu austriecii și cu ungurii l-au ucis
de nu i s-au găsit nici actele, făcute scrum
să nu i se mai știe nici numele, neamul său,
că noi i-am învins în munți, pustă, Austria
la actul de întoarcere a armelor, 23 august,
noi, foștii lor camarazi, mânați ca turmele,
"trădători români" în frunte cu Rex, Mihai I

Nu mai aveau de niciunele, pe timp horthyst,
se urcau precupeții români pe vagoane, sus
și plecau în localitățile ungurești,
acolo unde pe timpul lui Horthy era mâncare,
care în ștergare cu ficați de gâscă,
pentru "foie gras" la domnii nemeși,
care cu legume, vin, pălincă, să ia tot ce
nu puteau găsi ca înainte în fostul Ardeal,
nu mai era voie să se spună o vorbă de către
românii ce nu plecaseră în refugiu la Lugoj,
sau prin tot Banatul, de unde s-au întors
cu familiile băjenite abia după 25 brumar
1944, de-a fost o mare sărbătoare Regăsirea
fraților, copiilor și părinților despărțiți,
au făcut în Pișcari horă, au plâns, au visat

Trei ani după eliberarea de la Carei în 1944
nu s-au schimbat deloc autoritățile, nici
în Pișcari, nici în Carei, nici în Sătmar,
s-au prefăcut horthyștii că-s... staliniști,
aceiași oameni nu se mai aplecau la Berlin,
ci la Moscova, făceau temenea după temenea
ca până la tratatul de la Paris să ia ei
Ardealul întreg, ori parțial, sovietizat
cu spor tot de ei, după genocidul lui Horthy