pentru că obișnuiesc să-mi văd viitorul
o bicicletă cu șapte viteze
o spăl mai mult decât ajung să fac duș
în prima noapte am dormit
cu mâna pe coarne
m-am visat luând amendă
sub pancarta pe care scria
ucideți antreprenorii

fac lucruri nu pentru că mi-ar plăcea
consumul responsabil
de sare și zahăr
am o reținere cu privire la blondele
care au impresia că mă pot lega de picioare

pasărea paradisului privește prin geam
îmi vede neputința și pleacă
atunci când nimic nu justifică invazia lăcustelor
mă roagă să nu adorm înainte să-și termine strofa

cântecul ei despre morți îl voi pune într-o carte
atunci când îmi va fi sete
atunci când inima va înceta să acopere
întunericul va striga din cealaltă parte
Lazăr, ieși afară

voi încremeni cu mâna în fagurele femeii
să-mi ascund plăcerea de a vorbi cu
bătrânul copac
până la miez
îmi voi scutura praful de pe picioare
pentru cei ce nu mai pot să iubească
Doamne,
pleacă de la mine sunt
gol
cum aș putea să justific prin artă
atracția pentru diavol