Plutesc în vară iaduri de amiezi
Și-aduc în trup eresul copt de astre,
Obsesii din natură, cu farmece verzi,
Ne-aruncă zeii din gânduri albastre.

Adâncă-i geneza prin aer, fiebinte,
Cu setea se scurge toridă prin vene,
Prin pori cugetarea își coace cuvinte,
Iar marea-n ființa-i adoarme sirene.

E huma uscată prin petalele serii,
O scaldă sentimente de praf terian,
O mângâie raze cu mreaja-'nvierii,

'Nălțându-i amorul de voal pământean.
E galbenă luna prin lumina tăcerii,
E pură ca floarea în crezul uman!

2018-05-22