Pe vis în noi luminile aleargă
Acelea ce doar Cerului sunt date
Se întâmplau în umbre căi ciudate
Ca duşi pe a enigmei udă targă.

Că ploaia din lăuntru se abate
În lung de timp şi-n vremea toată largă
Dar îţi vorbeam uitată limbă spargă
Cu demonul cât ţine Puntea frate.

Apoi redeveneam 'năuntru rază
Zidi icoanei de oglinzi picturi,
De doi închinăciuni ne desenează.

Că de mai pleci tu strâmb în faţă-mi juri
Misterului o întrebare trează
Pe nins peniţa-ndeamnă la lecturi.