Nu are rost pistolul fără gloanţe
Zadarnic tâmple-a se lipi de ţeavă
Când cugetarea vieţii e bolnavă
Şi raclele aşteaptă, cotoroanţe.
Sub soarele cu barba lui de lavă
Uciderii în jur de gânduri lanţ e
Ce înfăşoară omul în distanţe
Răpus de foc în zarva cea grozavă.
Dar nici cu şiş de perne-n stea beteagă
Nu poate omorî nici nopţii vis
De veşnicie dorul că îl leagă.
La vremea lui va coborî-n abis
Sub sabia cerească ce nu-l neagă
Ci doar îi spune - Azi e interzis!