pagina albă

este azi o pădure

la care ajung cu mașina

mașina, ați ghicit, mintea mea

dornică să respire

aerul proaspăt al cuvintelor

așadar, intru prin desișul

primului vers

ajung în locul în care

toate amintirile sunt copaci

le îmbrățișez trunchiul

le mângâi crengile

ca și cum aș mângâia

mâinile de altădată

le întreb dacă nu cumva au văzut

o căprioară cu piciorul beteag

scăpată mai demult

din capcana unei iubiri

da, a trecut pe aici, îmi răspund

cu glas de frunze în vânt

a mers spre lanul de fân

se va întoarce curând

o aștept

cu inima plină de speranță

se aude susurul unui pârâu

se aude strigătul uliului

se aude inima codrului

se aud greierii

se aude un pocnet

se vede o fantomă alunecând

printre crengi

și printre degetele mele înlemnite

pagina s-a sfârșit

și pădurea

și căprioara cu piciorul beteag

eu merg mai departe cu mașina

spre o pădure de stele

din Constelația Capricornului