Pe când doar un motiv de umbră-i luna
De sobă gură, noaptea povesteşte
Că după ea ne prinde ziua-n cleşte
Şi roua-i semn de carte-n veri întruna.

Când vinul se încheagă omeneşte
Curând e brumă, vine iernii struna
Să cânte-n alb noroi întotdeauna
Spre la furat de ghiocei ce creşte.

Şi prin grădină florii lăcrimare
Veni-va, ochiul repede-i răpit
Apoi e iar năduf, căldură mare.

Atunci în zori e iar salivă-n rit
Din buza cerului în sărutare,
Vor fi din nou parfumuri de topit.