să facem din dragoste un lucru simplu,
seara să-i mângâiem spatele
ca dragostea să învețe de la noi moliciunea atingerii,
să o lăsăm să se plimbe prin casa noastră,
să fim buni cu ea dar să nu uităm de starea ei de câine
care muşcă uneori mâna care o hrăneşte.

prizonieri ai propriei noastre fiare, să nu trăim cu frica ei,
să mergem înainte până găsim o vreme favorabilă,
în mijlocul unui lac adormit și nostalgic
să ascultăm sonata apei, farmecul acela
care ne amintește că cerul e în noi.

să nu ne temem de drum nici de dragoste,
să facem din ele un lucru simplu,
iertând și uitând mușcăturile fiarei.