poate ar trebui să spun că universul este doar acolo, și atît
dar pînă și bătrînul russel se poate înșela
pentru că universul meu e aici și acum, în timp ce atingerea noastră
e o despărțire, nu o apropiere
însă așa se întîmplă, ești mai conștient de ceea ce pierzi decît de ceea ce ai

cum ai merge la întîlnirea cu dumnezeu și dumnezeu nu e acolo
cum te întrebi de ce există ceva, mai degrabă decît nimic și afli
că nu ești singurul care înțelege că acel ceva e aproape sinonim cu nimicul
pentru că ai plecat

și acolo unde trebuia să fie universul, nu mai e nimic
cum spunea poetul, umbra umbrei tale, umbra mîinii, umbra cîinelui
cum aprinzi o țigară la capătul greșit și înjuri
că era ultima

și de fapt acolo unde trebuia să fie universul, ai desenat cel mai frumos punct
care să atragă toate dreptele din lume
o mică speranță
că și adevărul a lăsat un semn pe unde a fost

că oricît de rătăcit ai fi, tot există un pescăruș
și o insulă pustie pe care să o pustiești mai tare cu pustietatea ta
și ești punctul care încă nu și-a găsit cercul dar ți-ai găsit vidul
în care vei continua să exiști

cum spunea un premiat nobel, nimicul este instabil
dar eu am o constantă cuantică
îmi torn în pahar, îmi aprind o țigară și mă gîndesc la tine