agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-16 | | 1) Stea înlănțuită furtuni fierbinți corup soarele din adâncuri reacții continue îl înlănțuie focului, muzica sa este ascultată, ritmul consecvent zbuciumului colorează tăcerea, comută emoții spațiului reconfigurat, materia hrănește energiile, din colaps desprins se aruncă în propriul haos, timpul său se prăbușește intern creează orizonturi depărtării. 2) Cosmonautul viitorului iubește, întinderile îl atrag, rupe frânturi universului să-și satisfacă curiozitatea, ca un copil se bucură de viteze super-cuantice, firea sa se recreează cu intensitatea iubirii este sclav cunoașterii, limitele îl ispitesc, caută cauze scormonește în computere nemulțumit de cenzura impusă acolo unde explicațiile depășesc fizici cuantice, visele sale cuceresc timpul, crede în reversibilitatea universului străbătut de întuneric, călătoriile temporale nu-i sunt incertitudini, cunoaște multiplul funcțional al nodurilor galactice, curajos poate străbate găurile negre ca și cum ar deține secretele evadării în spațiul multidimensional, este învingător asemenea demiurgului și totuși om. 3) Infinit de la un cat la altul acumulări de stânci și pietre plutesc alături de mari aglomerări ale materiei tăcute, în fața imensității de tăcere stelele sunt asemenea unor stații temporale, arde liniștea născătoare de lumi necunoscute și efemere multiple dimensiuni abstracte ochiului se întrec să cuprindă zbuciumul facerii, capătul lumii se întinde precum norii sălbatici dar luminoși, infinitul are sens când frământarea este purtătoare de viață. 4) Spațiul și timpul Un câmp infinit te absoarbe ca pe un fir de praf ești la îndemâna sa, devii discret iar cuvintele sunt total sugrumate, soarele te însoțește obositor, în spațiul parcurs te simți controlat precum un element de decor dintr-un timp al sunetelor înghițite. 5) Ochiul brusc un vultur mi-a strivit retina a intrat în lumină fără să o topească și ochiul drept a devenit al lui în el este cel ce se naște urmat de cel ce vine cel ce se naște a strigat puternic și cel ce îl urmează devine tot vultur acum ochiul stâng plânge cu ochiul drept adunați în retina ce-mi crește în frunte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate