și-au uitat frumusețea
palmele mele
scotocind în tomberoanele veacului
nu pot vorbi despre nimic
fără ca cineva să țipe
neașteptat să se deschidă o rană

în posesie nu am decât atingerea unei clipe
pe degete glod de sentimente
apasă butonul erupției

vulcanii sunt niște semnale de alarmă
acționate de îngeri
temperatura sângelui controlată sub ghețuri
incandescențe solubile din graal

pasul ce rupe balanța e canibal

un praf de polen
amintește de un curcubeu siluit de ploaie
de amiaza ce scutură fructe
grăbită să prindă zmeiele
din ochii unui copil

spinul terorii abandonat sub un mac ofilit
îngână un refren sincopat
despre putere
și dominație

doar pruncul râde soarelui în timp ce sparge
baloanele umplute cu întuneric