De joaca stelelor e luna minge
Copilul treaz din mine merge-n slavă
El nu cunoaşte cânt de şoaptă gravă
Cu ochii lui de zbor o spaimă-nvinge.

Nu ştie gând băut ca pe-o otravă
De prin împărăţii de sub meninge
Cerneală nu-i, hârtia dulce-l ninge
Şi mult curajul mamă, tată da-vă.

În noapte către rază el surâde
De umbră-n întrebări nearuncat
Misteru-n cugetarea lui nu-i gâde.

De prin nimic zideşte-al său palat
Cu basm gonind zădărnicii ce-s hâde
Tăcerea se aşază-n lung şi-n lat.