cu calmă delicatețe

am scos din joben un cuvânt

din public se auzi

un sunet de uimire

am mai scos un cuvânt

și publicul începu să aplaude

apoi am scos tot poemul

care își luă zborul

ca un porumbel

pentru a le dărui tuturor

pacea, frumusețea și bucuria

publicul se ridică în picioare

aruncând pe scenă

cu comentarii mai frumoase decât florile

doar un spectator mai sceptic din fire

privea către joben

întrebându-se care e șmecheria

ba chiar, după terminarea aplauzelor

îndrăzni să mă întrebe:

cum poate ieși ditamai poemul

din jobenul dumitale?

că doar este gol, toată lumea

a văzut asta!

iar eu i-am răspuns:

de la distanță pare gol

dar dacă te apropii suficient de mult

vei vedea și ceea ce nu se vede

atâta și atâta durere

adâncă și întunecată

și doar un singur martor

care zâmbește

doar zâmbește