agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-28 | |
În acea extraordinară zi a zile de azi
La răsăritul soarelui încă dormeam. Apoi, la apus, ca din cele deșerte, Din mine pe mine mie mă înfiripam. Eram viu, deși trăiam pentru a muri. Viața era pana ce nu putea uita Legănarea aripii, precum un evantai. Eu nu deveneam altcineva, ci doar Înnoptam din sine în sine ca altceva. De aceea, extraordinara zi a zilei de azi, Nu mai știu de ce a rămas de neuitat! Nici dacă trebuia să mă bucur ori să mă întristez Pentru că am trăit-o ca pe o altă zi oarecare Între apusuri și răsărituri de soare... Nici o zi nu poate fi între orizonturi Altfel decât celelalte zile! Ziua aceasta de azi rămâne, totuși, aparte! Nu pentru că a răsărit și a apus, Ci pentru că, încă, izvorăște fluid. Materia ei mi se desfășoară din carne. Simpla ei chemare la viață e răsăritul Ce în fața apusului stă înmărmurit Așteptând început nedesăvârșit. În această zi adâncă, înaltă, eternă, efemeră Privea moartea dinspre același răsărit Ca un apus în lumină razele Care i se întunecau sus. O zi fantastică unde oamenii visează Că trăiesc dinainte de s-ar fi născut!... Oameni care își doresc să rămână vii, Fiindcă în nesfârșirea pe care o imaginează: Stele, magi, păstori, cuvinte, pietre, pescari, îngeri, Gânduri, trupuri, sânge, pâini, lumânări, sudoare Umbră, vis, uitare, fluturi ... sunt porumbei Ce îi dăruiesc zborului o nouă îndepărtare. Logopedul final prin toate rostuiește În limba autiștilor cuvântul ombilical Din care înverzește în trup tuturora Pe cel dintâi nemărturisit, căruia Nu îi mai pare rău de nimic. Poetul apocaliptic desăvârșit. Pământeanul ce a bătut numai în tasta Mașinii de scris care nu imprimă. ... Îmi înflorește această zi Ca un ram, ca o toamnă. Copac strivit în cadrul ferestrei. Cerul în care soarele mâzgălește Din goluri de raze înmugurind.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate