o sticlă goală, una pe jumătate, o scrumieră plină
un pachet de țigări gol, unul pe jumătate, un cuțit, un ceas fără baterie
două pahare goale, unul plin și o carte cu poeți ai expresionismului
sunt laureatul pentru pierzanie și
cred că tu ai inventat dragostea

mai e o brichetă goală în care mi-am ascuns frica și mai e un pachețel de șervețele umede
alint beauty în care încă nu stă nimic din mine, nici o umoare
am avut mereu o întrebare, la copaci care e bărbatul, care e femeia
uneori i-am văzut îmbrățișați peste stradă

în pădure însă sunt toți drepți, ca noi la masă și își dau semne pe sub pămînt
cum ne-am atinge picioarele, fumăm și spunem glume
și pe masa mea e durerea mea ca într-un copac, trei feluri de medicamente, două tuburi cu cremă

scrumul face pe masă o gravură cu tot ce-mi pare rău
mai e o unghieră să-mi tai tot ce mă împunge în inimă
cred că tu ai inventat dragostea să mă simt orfan de mine, de lume, de tot

cred că tu ai inventat dragostea să privesc moartea în ochi și să-i spun
ești atît de frumoasă, cred că numai tu puteai inventa dragostea
să merg pe urmele pașilor privirilor mele pînă nu te mai văd

și mă trezesc dintr-o dată un copil pierdut pe o plajă care nu există
un copil fără tălpi, un copil care nu lasă urme
un copil fără mîini care nu lasă îmbrățișări, un copil fără vîrstă
care își lasă privirea în privirea ta ca o lacrimă mică într-un deșert

tot ce e pe masa mea e o mamă care strînge la piept o păpușă.
sau poate o sticlă pe care o golește să-și pună sufletul în ea.