Un nor vine
Și până să apară altul
Ca să formeze o propoziție
Celălalt s-a dus spre apus
Iar atunci când vine ploaia
Vorbește ea în locul meu
Și eu mă ascult pe mine
Ca și cum aș cugeta
Iar dacă și fulgeră și tună
Atunci văd măreția
lui Dumnezeu
Și mă grăbesc
să mă smeresc
Deoarece asta îi place lui
Să înțelegem supranaturalul
Și ne iartă păcatele
Nouă rugătorile
Să avem iubire suficientă
Față de toți semenii noștri
Se produce declicul
Vorbim și noi
Și dacă ne rugăm
Înțelegând că El este supranaturalul
Și pentru binele
celor ce ne vatămă
Atunci să începem
o binecuvântată conversație
între noi