și-n mine se duce un crâncen război,

cu gânduri-rachete, cu nave și mine,

cu oameni și tancuri mergând în convoi,

cu sângele-n care roiesc submarine...

dar, vezi, niciodată, n-am escaladat,

scoțând bătălia aceasta, în lume,

din contră, cu dragoste i-am bombardat

pe cei de afară, în zeci de volume.

și-ți zic, că și-n mine, pe rând au murit,

părinții, bunicii, copilul din mine

și-atâția pe care, demult, i-am iubit,

și muzele care mi-au fost și regine.

iar azi, când zâmbesc, tu vezi doar frumosul,

iubirea din suflet, seninul privirii;

ți-ascund lupta mea, ți-ofer doar mirosul

pe care-l emană-n poem, trandafirii.