agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-06 | |
ZAVISTIILE CULMII ȘI DEPEȘELE CONTRA
BUNICII ȘI MAMEI MELE... Îmi pare că cern printr-o sită numai făină de gris Nana mi-a împrumutat degetele ei coapte iar inelul meu rubin roz de la gât s-a răsfrânt dintr-o imagine până în ea, ca să cred până în copilăria ei pe care eu nu am înțeles-o era murdară subțire și cu rochia făcută zdrențe dar nu de la câine cu hainele mele, pe ea ai hainele mele, pe ea mama și atunci dacă te bagi în apă tu nu vezi viermele cum înoată ci peștele și așa dacă eu sunt pește și sunt femeie cu coadă apucam viermele prin măsele viermele dracului iar Nana, din zdrențele ei, nu zicea nimic ci înota numai în baltă era liniște liniște luna era mai mare decât în orice noapte de magie cu pești deasupra și cu Puccini și o lună cam de leșin așadar am ieșit din vierme și m-am trezit ca un măr ca o Evă din mine privindu-mă din afară, mai mare, mai mică și ca un cristal amorf nu eram eu aveam ochii în lacrimi paradoxal eram bunica mea. Ce îmi dai, în ochi, gris... Nana nu mi-a mai zis nimic ci a pus oala pe sobă numai bulbuci, în ea Dar grisul a fost foarte bun BUNĂĂĂĂ Nu s-a mai auzit nimic înapoi, băteau clopotele ca să înțeleg, în os, tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate