doruri extinse la marginea credinței
ca flăcările aprige s-au întețit,
mistuie treptat plăcerile ființei,
în lacrimi de iubire s-au sfințit.

chemările sângelui au devenit refrene,
le îngână vântul prin lume hoinar,
puternic vibrează sentimente perene,
în noaptea vegheată de bătrân felinar.

nu dorm iubite, aștept visul cu noi,
zorii să ne prindă iar îmbrățișați,
să îți mai simt iubirea, alintările moi,
să-mi vezi lumina ochilor înlăcrimați.

iubite-n visul nostru moartea n-are loc,
în minune prefac al nopții soliloc.