nuntesc pe după ale umbrei fuste
misterul cu-ntrebarea în lumină
senine ne-nţelesuri să devină
a şti din pâinea minţii să tot guste.

e ciutura-n fântâna tainei plină
de apele din stelele venuste
cunoaşterea la gură-i face cruste
cum e şi pe o plagă de sub tină.

din nalt şi-adânc enigma-n gânduri doare
şi ţi-e infern şi tihnă-n tine nu-i
când nu găseşti în cuget dezlegare.

coboară-n veşnic clipa la statui
acolo-i praf de vreme stătătoare
nimicniciei tu mirarea du-i.