paiang de stele cerului îi ţese
cu fir de rază tainei o cămaşă
sub zid se naşte umbra uriaşă,
teluricul mister în teatruri dese.

iar luna glie în strigoi înfaşă
ades din ou de înger demon iese
ce zboară-n piruete ne-nţelese
spre pieptul de genune pătimaşă.

sub lumânare creşte o misivă,
o rugă spre divin neadormit
voi, sfinţi ce sacra linişte găsi-vă...

iar uneori alerg şi către mit
când mă găseşte Zeus în derivă
ori de mă-nchin şi altui chip cioplit.