serile în care mă domină tristețea,
le petrec invocând amintiri despre noi,
să-mi revină în minte iubirea, tandrețea,
pe care fericiți le împărțeam la doi.

în poză pe chip îți citesc blândețea,
în inimă suspină un mâhnit oboi,
viața mea încă își caută noblețea
și prospețimea lanului de caprifoi.

te caut iubite cu fiecare gând,
privind printre stele dincolo de nori,
îmi pare ă aud și luna palpitând,
asaltată de a dragostei fiori.

cerul de Octombrie este nostalgic,
dar faptul că exist este magic.