- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
În marginea iernii, înflorește-o lumină
Sub colțul pășunii zăpada dispare,
Pârâuri preapline de apă suspină,
Iar tu chip bălai, răsari ca un Soare.

Copacii zâmbesc spre cerul albastru,
O undă de viață prin aer adie,
Cântec se-nalță spre marele astru,
Iar tu chip bălai, mi-ești o lacrimă vie.

Mieii zburdând zbiară-n oboare,
Păsări se-ngână pe creanga pădurii,
În inima mea înflorește o floare,
Iar tu chip bălai, ești fiica naturii.

Înfloresc ghiocei, înfloresc viorele,
O viață se naște în cald și în bine,
Pământul cu flori este cerul cu stele,
Iar tu chip bălai, zâmbești către mine.