între pământ și apă sub boltă de lumină,
cu un far într-un port mă identific,
aprind noaptea rece și străină,
trasez precum o stea noul drum mirific.

o urmă de lumină las pe unde trec,
să nu se rătăcească nimeni în beznă,
celor ce mă urmează fruntea mi-o aplec,
mă simt o călăuză pe calea eternă.

o parte din iubire las în poezie,
o parte i-o încredințez lui Dumnezeu,
o parte în noaptea la ora târzie,
o transmit în cer bărbatului meu.

ca soarele arde focul pasiunii,
precum trandafirii înfloresc tăciunii.