Urciorul stelelor când noru-astupă
Şi dracii ies din ou în nopţi cu ploaie
Tenebra-n mine-aud cum se-nvăpaie,
Lăuntru-mi torn pe la statuie-n cupă.

Pe geamuri intră plângerea-n odaie
Şi a cernelii tânguire după
De dor corăbii vânt având din pupă
Pe gând aleanul spânzură şi taie.

Privesc văzduhul, nud infern de ape
Şi pasărea-şi înoată al ei zbor
Udându-şi pana pe hârtii ce-ncape.

Cu ea în călimară mă cobor
Pe-un ciot de alb, rămas de la agape
Să scriu finalul... Trist doar trag zăvor...