- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Plouă liniștit afară, prin noapte
Și picuri se scurg spre vechi amintiri
Iar ploaia pătrunde ca o rază, departe
Prin zile și nopți și ani de iubiri.

Un tunet și altul tăcerea o taie
Și fulgere triste dansează discret
Și ploaia prin vis se pierde-n pâraie
Ce curg către marele vieții secret.

O undă a ploii cutremură noaptea
Și fulgere multe sporesc insistent,
Prin vis amintirea mi-e soră cu moartea,
Iubirea mi-e tragicul vieții absent.

Fereastra cea spartă de tunete oarbe,
Deschisă de vântul năpraznic și mut
Distruge amintirea pe care mi-o soarbe,
Și... scumpă iubită, rămâi în trecut.