se dau ceasurile înapoi
avem mai multă vreme de îmbrățișări
de cuvinte nespuse
când mi-e dor fac urât
șterg praful dintre noi și aspir
câte conotații se bagă în seamă

parcă mai ieri umblam
prin miniport
apele ne erau liniștite
eram atât de singuri încât puteam
să trăim o nouă dragoste

a trecut veșnicia peste noi
ne dor oasele cuvintele și lacrimile
ele nu au început nici sfârșit
doar sunt
așa ar trebui să fim și noi știi

se dau ceasurile înapoi