aliniate ca niște stoluri de păsări migratoare
pe o spirală ruginită a timpului
zilele curg din una în alta ca niște albușuri de ou
în uleiul încins
de nedezlegat rămâne însă misterul bezelelor
de pe urmele pașilor noștri

scrâșnetul brazilor în colții ursului brun
acoperă huruitul ATV-urilor
off-road
curge mierea din scorburi
în valuri
de neexplicat rămâne indiferența albinelor

străluciri misterioase printre tufișuri
dimineața atârnă de țipătul sfâșietor
al pescărușului argintiu
ziua se șterge la ochi cu dosul palmei
de neexplicat rămâne lipsa de reacție a nopții

ciocârlia pestriță de câmp înghite
sămânța de iarbă sălbatică
bea o picătură de rouă neatinsă de greier
apoi se înalță într-n cântec de dragoste
fără egal
de neexplicat rămâne răceala de gheață a cerului

femeia apleacă în jos cumpăna noduroasă
cu ciutură din doage de lemn
apa din adâncuri îmbrățișează lumina
în lacrimi
de neexplicat rămâne oftatul sfios al pământului…