Dormeam când sufletul începea să-mi șchiopăteze
Mă simțeam goala emoțional când încetam să mai privesc înăuntrul meu
Îmi vine să plâng, nu știu dacă dereglarea hormonală e de vină
Nu știu dacă stresul pe care-l aduc asupra mea, și-l folosesc intens împotriva mea e de vină
Nu știu dacă e nevoie să fie cineva de vină
Nu știu pe unde să o apuc
Mă simt din ce în mai a mai nimănui
Mă simt captivă și neputincioasă în fața sentimentului de moarte
Încerc cât pot de mult să nu mă las acaparată și să văd partea bună
Să nu alimentez partea rea, care-mi face rău...cât să încerc?