Pesemne din vraja care s-a depus de ieri pe fereastră
Niște fulgi mari ca oul de ploaie
Ca luminile albe, sclipiciose și dulci ca zahărul
Niște fulgi mari ca înstelatele norocului
Spunându-mi doar ferestrele dacă ninge dacă cade omătul pe ascunsul palton
Ia să văd, nici anul acesta, nu văd
La balul de anul trecut, s-ar fi făcut Crăciun numai în trei ani, de acum înainte...

Mi-e milă de copiii care se afundau cu cizmulițele roșii, în nea
Le ajungea până la genunche
Sunt palizi
Sunt triști
Îmi punea mama perechea de blugi dar era prea frig, să se usuce
Era umedă și clămpăneam numai în papuci
Ni se umeziseră șosetele
Erau albastre și roșii ca globurile de anul trecut
Ger și feerie...
Apoi,
Pe fereastră s-au așezat roiuri de muște
Erau mari ca niște ouă vii
Cu ochi bulbucați
Spunându-mi doar ferestrele dacă plouă dacă ploua în lume pe ascunsul plafon
Cu ouă de muscă
Mă hrănesc ei
Îmi părea că eram într-un fel de glob de cristal
Era înfricoșător
Căci veneau moșii primăvara, globul de cristal se spărgea
Pe Pomul de Crăciun
Unde
Ședeau globuri albastre și roșii
Căci Crăciunul venea
Cu luminițe
Și puf alb
Brazii se înălțau frumoși, în casele noastre
Dumnezeu privea înăuntru
Unde eram noi
Părea seren liniștit cozonacul se mănâncă numai în liniște
În casă sau într-un brad de cristal
Bunica dinăuntru ne chema la cozonac
Numai molfăiam...
Se aplecau nucii pe-afară vâjâia ceva înspre bunica cred că era
Doar un tren eșuat
Ziceau
Coborâți, coborâți
Pe sub gene, priveam înspre gară era la 3 km distanță
Pe șosele se grăbeau mașinile de salvare
Ua Ua Ua
Dar din față parbrizurile erau înecate de milioane de animăluțe numite muște
Care nu se mai opreau din mâncat
Ouăle, larvele
Îi detestam pe ăia care ne omorâseră trenul, țineau oase în pungă
Vin războaie, ce ne țineți oasele în pungă
Și muște drept pe
Fețele noastre sub glugi ca de mag păcălit.

Vine Crăciunul.
Dar e Crăciunul, ne e roua... roua? chiar, pe afară, e roua...