îngenunchiat îți caut răbdător în baltă chipul
ploaia zadarnic surpă orizontul
prefă-te lac! să ne scăldăm în tine
copilărie
sau să urcăm pe munte să întindem cortul

să strângem amintirile cu tine, să le aruncăm spre cer
așa cum aruncam avioane de hârtie
când aerul mirosea a cozonaci și cu leru-i ler
mama ne îngâna somnul,
copilărie

cu ochii închiși
ne vom lua fiecare sufletul în brațe
căutându-i mângâierea
de vară târzie
de ce când eram copii
aveam un suflet mare,
copilărie ?