privesc ploaia, liniștită, binecuvântată,
hrănește pământul însetat și flămând,
mă mângâie pe frunte și dintr-o dată
în sufletul meu o simt intrând.

entuziasmată cu ea mă contopesc,
să stingă în mine al dorului foc,
fericire lichidă-i faptul că trăiesc,
făptura-i divină e sursă de noroc.

ploaia fermecată, duioasă și calmă,
îmi alină freamătul, setea de frumos,
stropii gingași îi adun în palmă,
ploaia este darul cerului, prețios,

un omagiu pios azi îi dăruiesc,
nu știu cum altfel să îi mulțumesc.